Intr-un mediu in care succesul, imaginea si performanta sunt tot mai importante, exista persoane care simt permanent nevoia sa le arate celor din jur cat de capabile sunt. La serviciu, in familie, in relatii sau chiar in grupul de prieteni, acestea incearca sa fie remarcate si sa obtina aprecierea celorlalti.
La prima vedere, un astfel de comportament poate parea doar ambitie. Insa, atunci cand vorbele sunt mult mai impresionante decat rezultatele, iar persoana cauta in permanenta confirmarea celor din jur, poate fi vorba despre o nevoie puternica de validare.
Aceste persoane cauta frecvent sa fie in centrul atentiei. Vorbesc mult despre realizarile lor, se grabesc sa isi asume sarcini importante si incearca sa lase impresia ca se descurca mai bine decat ceilalti.
Unul dintre cele mai evidente semne este diferenta dintre ceea ce spun si ceea ce fac. Pot face promisiuni ambitioase, pot prezenta planuri spectaculoase si pot vorbi cu multa siguranta despre propriile calitati, insa rezultatele nu sunt intotdeauna pe masura discursului.
Nevoia de a fi apreciat nu este, in sine, ceva negativ. Fiecare om isi doreste sa fie recunoscut pentru munca depusa. Problema apare atunci cand validarea celorlalti devine principala sursa de incredere in propria persoana.
Mediul profesional este unul dintre locurile in care dorinta de afirmare poate deveni foarte vizibila. Competitia pentru promovari, salarii mai bune sau pozitii importante ii poate determina pe unii angajati sa incerce sa isi construiasca o imagine cat mai favorabila.
Un astfel de angajat poate vorbi constant despre contributia sa la proiecte si poate folosi frecvent formulari precum „eu am facut”, „eu am rezolvat” sau „datorita mie”.
Interesant este modul in care se schimba discursul atunci cand apare un esec. Cand lucrurile merg bine, responsabilitatea este asumata individual. Cand apar probleme, vina poate fi transferata catre echipa, colegi sau circumstante.
Aceasta diferenta dintre succesul asumat personal si esecul pus pe seama altora poate fi un indicator important al comportamentului demonstrativ.
Intr-o echipa, nevoia excesiva de afirmare poate provoca tensiuni. Colegii pot simti ca munca lor este ignorata sau ca o anumita persoana incearca permanent sa obtina meritele pentru rezultatele comune.
In timp, acest lucru poate duce la frustrari, competitie nesanatoasa si lipsa de incredere intre colegi.
Un manager atent nu ar trebui sa se bazeze doar pe imaginea pe care un angajat o proiecteaza. Performanta reala poate fi observata prin rezultate, consecventa, colaborare si modul in care persoana reactioneaza atunci cand lucrurile nu ies conform planului.
Sa iti promovezi abilitatile, sa iti sustii ideile sau sa vorbesti despre realizarile tale nu inseamna automat ca ai un comportament problematic.
Exista situatii in care este chiar necesar sa iti faci munca vizibila. De exemplu, la un interviu de angajare sau in timpul unei evaluari profesionale, este normal sa vorbesti despre proiectele la care ai contribuit si despre rezultatele obtinute.
Diferenta apare atunci cand nevoia de a impresiona devine permanenta.
Daca o persoana simte ca trebuie sa fie intotdeauna cea mai inteligenta, cea mai productiva sau cea mai interesanta, iar absenta aprecierii o afecteaza puternic, in spatele comportamentului poate exista o problema de incredere in propria valoare.
Paradoxal, oamenii care incearca permanent sa demonstreze cat de buni sunt nu au intotdeauna o imagine foarte buna despre ei insisi.
Uneori, nevoia de a impresiona poate ascunde frica de esec, teama de respingere sau sentimentul ca nu esti suficient de valoros fara confirmarea celor din jur.
Lauda, complimentele si reactiile pozitive devin astfel o forma de recompensa emotionala. Persoana are nevoie tot mai des de aceste confirmari pentru a se simti bine.
Din acest motiv, comportamentul poate continua chiar si atunci cand cei din jur observa exagerarile.
Un indiciu important poate fi diferenta dintre comportamentul unei persoane atunci cand este privita de ceilalti si felul in care actioneaza atunci cand nu o observa nimeni.
Daca cineva este extrem de implicat, ambitios si sigur pe sine doar in situatii in care poate primi apreciere, dar isi pierde rapid interesul atunci cand nu exista spectatori, este posibil ca imaginea publica sa fie mai importanta decat activitatea in sine.
Nu inseamna ca fiecare persoana care isi prezinta realizarile are o problema. Contextul, frecventa si consecventa comportamentului sunt esentiale.
Nevoia de validare nu se limiteaza la serviciu. Poate aparea si in relatiile de prietenie, in familie sau in relatiile romantice.
O persoana poate incerca sa impresioneze prin bani, statut, cunostinte, aspect fizic sau povesti despre propriile realizari. Scopul poate fi obtinerea rapida a admiratiei si a atentiei.
In relatii, acest comportament poate deveni obositor atunci cand unul dintre parteneri simte ca trebuie permanent sa confirme valoarea celuilalt.
Nevoia de apreciere este una umana si fireasca. Fiecare persoana vrea sa simta ca este importanta si ca eforturile sale conteaza.
Problema apare atunci cand valoarea personala este masurata aproape exclusiv prin reactiile celor din jur.
O persoana care depinde foarte mult de validare poate ajunge sa isi construiasca imaginea in functie de ceea ce crede ca va impresiona. In loc sa faca lucrurile pentru propria satisfactie, le face pentru reactia publicului.
Astfel apare un cerc greu de intrerupt: performanta este urmata de apreciere, aprecierea aduce o stare buna, iar lipsa ei poate produce nesiguranta. Pentru a obtine din nou confirmarea, persoana simte nevoia sa demonstreze si mai mult.
Este important sa facem diferenta intre ambitie si nevoia excesiva de validare.
Un om ambitios poate avea obiective clare, poate munci mult si poate vorbi despre rezultatele sale fara sa ii minimalizeze pe ceilalti.
O persoana preocupata in exces de imagine poate transforma aproape orice situatie intr-o competitie si poate simti nevoia sa dovedeasca faptul ca este superioara.
Diferenta nu sta doar in cat de mult vorbeste cineva despre propria persoana, ci mai ales in relatia dintre discurs, rezultate si comportamentul fata de ceilalti.
Dorinta de a fi remarcat nu este neaparat un defect. Fiecare dintre noi are nevoie, intr-o anumita masura, de apreciere si recunoastere.
Atunci cand insa imaginea devine mai importanta decat rezultatele, iar persoana simte ca trebuie sa demonstreze permanent ca este cea mai buna, comportamentul poate ascunde nesiguranta, frica de esec sau o nevoie puternica de validare.
Cel mai important indicator ramane consecventa dintre ceea ce spune un om, ceea ce face si felul in care se comporta atunci cand nu mai are nevoie sa impresioneze pe nimeni.
Sursa: observatornews.ro
Foto: magnific.com