Burnoutul este mai mult decat oboseala acumulata dupa o perioada aglomerata la serviciu. Este o stare asociata stresului profesional cronic, care poate afecta energia, relatia cu munca si sentimentul ca ceea ce faci are rezultate. Organizatia Mondiala a Sanatatii include burnoutul in ICD-11 drept fenomen ocupational, nu drept boala sau afectiune medicala in sine.
Atunci cand presiunea de la locul de munca devine constanta si nu este gestionata corespunzator, pot aparea epuizarea, distantarea fata de activitatea profesionala si scaderea eficientei.
Burnoutul poate avea manifestari diferite de la o persoana la alta, insa exista trei dimensiuni principale recunoscute de OMS.
Primul semnal poate fi senzatia persistenta ca nu mai ai energie. Dupa o zi de munca, recuperarea devine tot mai dificila, iar odihna obisnuita pare sa nu mai fie suficienta.
Pot aparea:
Este important de facut diferenta intre oboseala obisnuita si epuizarea persistenta. O perioada solicitanta nu inseamna automat burnout.
Un alt semn important este schimbarea felului in care persoana isi priveste serviciul.
Ceea ce in trecut era important poate incepe sa para lipsit de valoare. Pot aparea indiferenta, cinismul, negativismul sau dorinta de a evita cat mai mult interactiunile si responsabilitatile profesionale.
In cazul unor profesii bazate pe relatia cu oamenii, aceasta distantare poate influenta inclusiv empatia si calitatea relatiilor cu colegii, pacientii, clientii sau membrii familiei.
Burnoutul poate fi insotit de sentimentul ca nu mai esti la fel de bun la ceea ce faci.
Sarcini care inainte erau rezolvate cu usurinta pot deveni coplesitoare. Persoana poate avea impresia ca munceste mult, dar obtine rezultate din ce in ce mai slabe.
OMS include reducerea eficientei profesionale printre cele trei caracteristici centrale ale burnoutului.
Burnoutul este legat de stresul profesional cronic care nu a fost gestionat eficient. Nu este vorba doar despre numarul de ore lucrate, ci si despre modul in care este organizata activitatea.
Printre factorii care pot contribui la stresul profesional se numara:
OMS mentioneaza presiunea timpului, lipsa controlului, programul lung, lipsa sprijinului si organizarea necorespunzatoare a muncii printre factorii asociati stresului ocupational si burnoutului.
Una dintre cele mai frecvente reactii la epuizare este incercarea de a rezolva totul prin cateva zile de odihna. O pauza poate fi utila, dar daca sursa stresului ramane neschimbata, problemele pot reveni.
De aceea, prevenirea burnoutului nu ar trebui sa se bazeze exclusiv pe responsabilitatea angajatului. Organizatia poate avea, la randul sau, un rol important prin reducerea supraincarcarii, imbunatatirea comunicarii, ajustarea programului si dezvoltarea unui mediu de lucru mai sanatos. OMS recomanda inclusiv interventii organizationale pentru reducerea riscurilor psihosociale de la locul de munca.
Da. Chiar daca fenomenul este definit de OMS in context profesional, efectele stresului si epuizarii pot influenta modul in care o persoana se comporta in afara serviciului.
Cineva care ajunge acasa dupa o zi foarte solicitanta poate avea mai putina energie pentru familie, prieteni, hobby-uri sau activitati care inainte ii faceau placere.
Izolarea sociala si renuntarea treptata la activitatile placute pot deveni, la randul lor, semnale ca este nevoie de o schimbare.
Burnoutul nu trebuie confundat automat cu depresia sau anxietatea. OMS il defineste specific in legatura cu mediul profesional. Totusi, problemele de sanatate mintala si stresul de la locul de munca se pot influenta reciproc, iar simptomele persistente merita evaluate de un specialist.
Daca epuizarea este insotita de tristete persistenta, anxietate intensa, tulburari importante de somn, pierderea interesului pentru activitati sau dificultati majore de functionare, este recomandata discutia cu un medic sau psiholog.
Burnoutul poate afecta persoane din numeroase domenii. Riscul poate creste atunci cand exista o combinatie intre solicitari profesionale ridicate, resurse insuficiente si lipsa sprijinului.
Uneori, persoanele foarte implicate in ceea ce fac ajung sa ignore semnalele de alarma. Dorinta de a obtine rezultate bune poate duce la acceptarea continua a unor responsabilitati suplimentare, fara suficient timp pentru recuperare.
De aceea, a spune „nu” unor sarcini suplimentare, atunci cand limitele personale au fost depasite, poate fi o abilitate importanta pentru protejarea echilibrului profesional.
Prevenirea incepe cu observarea semnalelor timpurii si cu schimbarea lucrurilor care mentin stresul la un nivel ridicat.
Cateva masuri utile pot fi:
Stabileste limite clare. Nu toate sarcinile trebuie acceptate imediat si nu orice problema profesionala trebuie rezolvata in afara programului.
Ia pauze reale. O pauza in care continui sa verifici mesajele de serviciu nu ofera aceeasi deconectare.
Pastreaza activitatile care iti fac placere. Sportul, plimbarile, timpul petrecut cu familia, hobby-urile si intalnirile cu prietenii pot contribui la mentinerea unui echilibru sanatos.
Invata sa gestionezi stresul. Tehnicile de respiratie, relaxarea si practicile de mindfulness pot fi integrate in rutina zilnica.
Discuta problemele de la locul de munca. Daca volumul de munca sau modul de organizare reprezinta problema, este important ca aceasta situatie sa fie discutata, nu doar suportata.
Cere ajutor atunci cand ai nevoie. Consilierea psihologica poate ajuta la identificarea factorilor care mentin stresul si la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de gestionare a acestuia.
Nu trebuie sa astepti ca epuizarea sa devina coplesitoare. Daca simptomele persista, iti afecteaza activitatea profesionala, somnul, relatiile sau capacitatea de a te bucura de lucrurile obisnuite, discuta cu un specialist.
Un diagnostic nu poate fi stabilit doar pe baza unei liste de simptome gasite online. Evaluarea individuala este cea care poate clarifica daca este vorba despre burnout, stres profesional sau o alta problema de sanatate.
Burnoutul nu inseamna pur si simplu ca ai avut o saptamana grea. Este asociat cu stresul profesional cronic si se manifesta prin epuizare, distantare fata de munca si scaderea eficientei profesionale.
Cel mai important este sa nu ignori semnalele persistente. Uneori, solutia nu este sa muncesti mai mult pentru a recupera, ci sa identifici ce anume iti consuma resursele si ce schimbari sunt necesare pentru a reveni la un ritm sustenabil.
Sursa: stirileprotv.ro
Foto: magnific.com