Se stie ca prin insasi natura sa sociala omul nu poate trai izolat de ceilalti semeni. Inca de la inceputurile umanitatii si pana in prezent, mediul social in care individul s-a integrat a fost grupul. Am putea spune, pe baza acestei teorii generale, ca fiecare individ apartine cel putin unui grup, constrans fiind de actiunile sociale si psihologice care se exercita asupra lui in permanenta. Pentru oameni, nevoia de a comunica cu ceilalti si de a relationa are o valoare existentiala, fiind la fel de importanta precum satisfacerea nevoilor de securitate si protectie. Pe de alta parte, un grup ofera individului numeroase satisfactii sociale care il ajuta sa depaseasca de cele mai multe ori frustrarile profesionale cu care acesta se confrunta. Este si firesc ca datorita acestor incontestabile "avantaje" omul sa nu conceapa existenta sa in afara grupurilor. 

Conform teoriilor manageriale ale lui Edgar Schein, grupul este definit ca fiind "un numar de oameni care interactioneaza intre ei, sunt constienti din punct de vedere psihologic de existenta celorlalti membri ai grupului si se percep ca reprezentand un grup". Astfel, indivizii care apartin unui grup se regasesc in permamenta unii pe altii in relatiile de status si rol pe care si le atribuie de la inceput si care detin un set de valori sau norme care reglementeaza comportarea reciproca, cel putin in probleme care privesc grupul. Grupul mai este definit ca fiind un ansamblu de cel putin trei indivizi care se asociaza si interactioneaza intre ei, scopul fiind acela al indeplinirii obiectivelor comune. Astfel, datorita sentimentului de solidaritate pe care il genereaza apartenenta la grup, fiecare membru din acesta confirma sprijinul mutual pe care il astepata de la grup atunci cand apar amenintarile.

O data cu identificarea cu grupul de apartenenta se accepta necoditionat si normele acestuia, dezvoltandu-se conformismul printr-un amplu proces de influenta informationala referentiala.

Rezumand, putem trage concluzia ca un grup este format dintr-un numar mic de oameni care interactioneaza, cunoscandu-se intre ei, recunoscandu-si statutul si rolul, dar, mai ales, avand un scop comun pentru care isi unifica eforturile. Astfel apare si sentimentul de "noi" care genereaza automat o atmosfera particulara de grup pe care firecare individ o recunoaste si adopta automat.

Grupurile nu sunt doar o caracteristica a vietii sociale a individului ci si a vietii organizationale si asta pentru ca rareori se intampla ca indivizii sa lucreze izolati. Functionand pe acelasi principiu, acela de a-si indeplini scopurile si obiectivele propuse, si organizatiile isi formeaza in interior grupuri mai mici sau mai mari ca numar de indivizi care, prin colaborare, participa la cele mai multe dintre activitatie organizationale. Indiferent de modul in care este structurata organizatia, la un moment dat oamenii din interiorul sau ajung sa lucreze in grupuri sau echipe pentru a-si indeplini sarcinile de lucru.

Interesant este insa faptul ca fiecare individ dintr-o organizatie aduce cu el numerori factori de mediu (valori, atitudini, comportamente, convingeri, idealuri etc.) care nu fac altceva decat sa "personalizeze" grupul din care face parte.

O buna intelegere a grupurilor devine o "piesa" importanta pentru managerul care isi doreste sa indeplineasca un rol activ prin care sa influenteze comportamentul angajatilor sai in situatiile de munca pe care le genereaza. In acest sens, un bun lider formeaza anumite grupuri special pentru indeplinirea unor sarcini (echipe de interventie de proiect etc.) el fiind in permaneta constient de impactul pe care aceste grupuri il au asupra performantei organizatiei sale. Dar pentru a performa, managerul va trebui sa aibe abilitati speciale prin care sa poata "dirija" pe cele mai bune cai grupurile formate. De asemenea, el trebuie sa acorde foarte multa incredere subordonatilor sai, sa le faciliteze accesul la informatiile de care acestia au nevoie pentru buna desfasurare a activitatii, sa incurajeze si sa ofere feed back, sa fie in permanenta sincer, dar mai ales "transparent" fata de membrii grupului, sa gestioneze eficient, dar mai ales sa rezolve conflictele care se pot isca in interiorul grupului astfel incat sa nu fie afectata negativ colaborarea membrilor. Pentru toate acestea, buna cunoastere a grupului, a naturii sale, a membrilor sai, a tipurilor de relatii formate in interior, de structura si coeziunea lui etc. reprezinta atuuri esentiale pentru un manager care se bazeaza pe grupurile organizationale in vederea indeplinirii obiectivelor companiei sale. Toate aceste aspecte vor fi pe larg dezvoltate in articolele viitoare.