ARTICOLE

Lucrul in echipa face diferenta!

Untitled Document

Valoarea "echipei" a devenit tot atat de importanta ca si cea a performerului individual, care alearga singur in cursa spre podium. In ultima vreme sintagmele "team work", "team player" sau "team spirit" si corespondentele lor in limba romana au devenit un loc comun in cultura organizatiilor din Romania. Angajatorul cere candidatilor "spirit de chipa" sau abilitatea de a lucra intr-o echipa. De asemenea, cei care aplica pentru un post de conducere trebuie sa aiba abilitati de "team leader", adica trebuie sa stie cum sa creeze o echipa care sa lucreze eficient, ca un tot unitar. De ce este atat de importanta echipa si care sunt mecanismele prin care poate fi ea prefigurata?


Echipa, "celula de baza a societatii"

A fi membru al unei echipe inseamna, in primul rand, a avea sentimentul apartenentei la un anumit tip de grup. Fiecare individ apartine unui astfel de grup, fie ca este vorba de familie, cercul de prieteni, etnie sau clubul de sah. El se poate naste in aceste "comunitati" sau le poate alege (sau chiar "parasi").
Desi organizatia in care angajatul lucreaza este aleasa voluntar, crearea sentimentului apartenentei la aceasta "comunitate" poate fi o sarcina provocatoare, deoarece angajatul nou nu cunoaste indeajuns compania pentru care tocmai a optat. Cunoasterea misiunii si a obiectivelor (concrete) ale firmei presupune timp, o minima deschidere din partea individului si o strategie de comunicare interna bine pusa la punct. Nu in ultimul rand, diferentierea intre sentimentul "general" de apartenenta la organizatie si legaturile afective intre membrii unei echipe/departament, cu sarcini specifice, necesita un efort suplimentar.

Indiferent de domeniul de activitate specific si de marca de angajator cu care o companie se identifica, promovarea unui mediu orientat pe lucrul in echipa porneste de la premisa ca grupul si nu individul poate contribui in mod decisiv la succesul companiei. Angajatul trebuie sa produca rezultate optime cooperand cu ceilalti colegi. Chiar daca pozitia sa are o functiune bine stabilita, munca sa nu are nici sens si nici rezultate palpabile fara participarea celorlalti in intreprinderea comuna. Deoarece organizatia in intregul ei fixeaza obiectivele si prioritatile, ratiunea de a exista a fiecarui angajat este intregul (departamentul, compania), care este doar o piesa intr-un mecanism.


De la teorie...

Managerii pun accent pe "echipa" pentru ca vad acest mod de lucru ca fiind cel mai potrivit pentru a construi si mentine o afacere profitabila. Exista insa situatii in care un "team leader" este frustrat pentru ca echipa lui nu functioneaza asa cum si-ar dori si ajunge sa creada ca, pana la urma, "lucrul in echipa" nu este decat un alt slogan importat fara a tine cont de realitatile cu care el se confrunta. Cu toate acestea, este posibil ca strategia sa fie una castigatoare. Ea nu functioneaza nu pentru ca "produsul" importat este inadecvat, ci pentru ca ii lipsesc instructiunile de utilizare.

Desi o echipa este, in final, rezultanta eforturilor tuturor, rolul de initiator apartine sefului. In primul rand, el trebuie sa fixeze si sa faca cunoscut subordonatilor target-urile departamentului. Pentru a lucra eficient, angajatii trebuie sa stie de ce a fost creata unitatea, ce asteapta seful de la ei, la ce resurse pot apela si care sunt regulile interne pe care trebuie sa le respecte pentru a-si indeplini sarcinile. In al doilea rand, managerul trebuie sa precizeze rolul departamentului in buna functionare a organizatiei. Cunoasterea rolului echipei in mecanismul general reprezentat de companie garanteaza nu doar o activitate centrata pe rezultate specifice, ci si motivarea angajatilor. Nu in ultimul rand, liderul trebuie sa isi aleaga si, in acelasi timp, sa isi convinga oamenii ca toti membrii echipei ocupa pozitii-cheie in departament, ca poseda cunostintele, aptitudinile si expertiza necesare. Astfel, se pot evita din start discutiile care ar putea pune sub semnul intrebarii competentele individuale si utilitatea unui anumite pozitii intr-un departament.

Clarificarea acestor puncte sunt insa doar baza pe care se construieste o echipa sudata. Exista cel putin trei piloni care sustin team-ul, iar acestia apeleaza in principal la inteligenta emotionala a membrilor si nu la capacitatile lor intelective. Consolidarea acestora presupune un efort comun, dar, si de aceasta data, managerului ii revine rolul de a initia procesul, propune activitati specifice si modela interactiunea dintre subordonati.
a). O echipa fara dedicatie sau implicare este o vorba in vant. Motivarea indivizilor este un proces complex si de durata. Ei pot fi "unificati" in jurul unui scop comun doar daca percep misiunea departamentului ca fiind foarte importanta, iar serviciile lor valoroase pentru companie, daca rezultatele muncii lor sunt recunoscute si daca dezvoltarea profesionala este ajutata de lucrul in echipa.
b). Comunicarea eficienta, pe canale formale si informale, este un al doilea catalizator al spiritului de echipa. De aceea, existenta unor proceduri clare prin care angajatii sa fie informati referitor la prioritatile departamentului sau sa primeasca un feedback onest este esentiala. Bineinteles, relatiile profesionale sunt insa consolidate atunci cand colegii discuta si alte probleme decat cele de la serviciu sau se intalnesc si in cadre informale. Intotdeauna cand seful "da tonul" de la inceput, dar fara a incerca sa ramana "sef" si in astfel de initiative, relatiile interumane din departament se dezvolta mai usor.
c). Colaborarea membrilor echipei, desi este influentata de calitatea comunicarii, implica si cunoasterea rolurilor si responsabilitatilor fiecaruia (a "fisei postului"). Acestea trebuie sa fie completate de internalizarea normelor grupului, precum si ale regulilor prin care se iau deciziile prin consens, se rezolva conflictele si se gestioneaza intalnirile departamentale.


...la practica

De multe ori companiile apeleaza la serviciile specializate ale firmelor de teambuilding pentru a le ajuta in incercarea de a contura spiritul de echipa. Desi initial notiunea de teambuilding era asimilata aproape exclusiv cu excursiile in natura, in care aptitudinile sau chiar anduranta angajatilor erau testate in diverse sporturi "extreme", se pare ca o tura cu ATV-ul, escalada unei stanci de 5 metri sau traseele montane nu mai entuziasmeaza nici angajatii si nici angajatorii, prin reprezentantii lor, specialistii in resurse umane. Aceste activitati isi ating doar partial scopul, probabil si datorita faptului ca organizatorii lor, cu toate ca sunt profesionisti in domeniul lor, nu cunosc in detaliu mecanismul motivational si nici nevoile specifice ale organizatiilor.

Tocmai de aceea, teambuilding-urile indoor incep sa fie preferate activitatilor outdoor. Avantajul acestora este ca ele se concentreaza pe acele aptitudini de care echipa are nevoie si nu pun in dificultate indivizii datorita lipsei anumitor abilitati, care, de altfel, nu le sunt utile in munca de zi cu zi. Fie ca urmaresc dezvoltarea abilitatilor necesare team leader-ului (viziune, suport, autoritate) sau ale team player-ului (comunicare, deschidere, constientizarea nevoilor celorlalti), ele sunt optiunea organizatiilor care sunt preocupate sincer de spiritul de echipa.