ARTICOLE

Procesul de luare a deciziilor

Untitled Document

Dinamica pietei, a mediului politic, juridic, cultural, social, administrativ etc. tind sa destabilizeze in permanenta sistemele, implicit organizatile. Tocmai din acest motiv, managerul modern trebuie sa aibe dezvoltata la cote inalte capacitatea de a intelege cadrul general in care evolueaza organizatia sa, sa constientizeze nenumaratele constrangeri pe care mediul i le impune, sa identifice oportunitati noi de dezvoltare care au menirea de a intari organizatia si sa aibe capacitatea de a lua deciziile potrivite in situatiile majore.

Este cunoscut faptul ca orice manager care conduce o organizatie se confrunta des cu situatii in care este nevoit sa ia o decizie intr-un context determinat de norme si constrangeri. Procesul decizional este una dintre activitatile de baza ale managerului. El trebuie sa fie capabil sa acorde un raspuns promt la o stare obiectiva sau previzibila. Insa este necesar ca atunci cand se ia o decizie sa existe in cadrul organizatiei o discrepanta majora intre rezultatele dorite si situatia prezenta, decidentul sa fie constient de aceasta diferenta si sa fie puternic motivat sa o elimine, folosindu-se de toate resursele necesare. Ca atare, decizia poate fi definita ca fiind materializarea unui complortament reactiv sau proactiv care implica alegerea unei optiuni cu privire la interactiunea organizatiei cu mediul.

Ca fenomen psihologic complex, decizia are o natura dubla: in primul rand, ea este un fenomen psihologic individual (decizii individuale) si in al doilea rand este un fenomen psiho-social (decizii colective). Deciziile individuale sunt strans legate de trasaturile de personalitate ale fiecarui individ. Acestea orienteaza omul catre un anumit tip de comportament decizional si tocmai din acest motiv, cunoscandu-se trasaturile de personalitate ale unui individ se poate contura si comportamentul sau decizsional.
In cazul decizilor colective, nevoile grupului sunt cele care declanseaza decizia. Ea devine astfel expresia interactiunii membrilor grupului si a raportarii lor afective si comunicationale. Desi la decizia finala fiecare individ din grup isi aduce contributia, aceasta nu este o insumare mecanica a deciziilor individuale ci o sinteza si o generalizare a lor, deciza finala devenind astfel un produs interactional cu potente si valente noi de o importanta majora pentru grup.
A conduce inseamna si a lua decizii. Acestea caracterizeaza intreg arsenalul de activitati pe care le intreprinde un conducator: planificarea, organizarea, coordonare, antrenarea, controlul, motivarea ? toate acestea implica luari de decizii. Extrapoland, se poate spune ca instrumentul cu care opereaza un manager este decizia.

Mangerii sunt confruntati foarte des cu situatii in care sunt nevoiti sa ia o decizie. Tipul acestor decizii variaza foarte mult atat in functie de nivelul pe care il ocupa acel manager in organizatie cat si de natura postului ocupat. Rolul deciziei in procesele conducerii este major: fara decizii nu se pot pune in valoare resursele organizatiei.

Tipul deciziilor pe care un manager le poate lua nu este unul extrem de variat insa cele mai importante dintre acestea sunt:

  • deciziile programate ? cele care sunt repetitive si de rutina cu care managerul se intalneste in activitatea sa destul de des (cum ar fi de exempu, decizia de angajare a unei persoane in cadrul organizatiei). In luare unor astfel de decizii, managerii beneficiaza de o serie de reguli, procedee si politici care le usureaza activitatea;
  • deciziile neprogramate ? sunt cele luate in situatii unice sau conditii instabile pentru organizatie. In cazul acestora, managerul nu mai dispune de ?retete si indrumare?. O astfel de situatie se intalneste atunci cad se ia decizia de lansare/relansare a unui produs sau serviciu.
  • decizii in conditii de certitudine ? sunt relativ usor de luat si asta pentru ca managerii stiu foarte bine care sunt alternativele si rezultatele. Insa astfel de decizii sunt rar intalnite si asta pentru ca, organizatia este o structura sociala in permanenta schimbare ceea ce nu garanteaza tot timpul ca o anumita actiune va avea acelasi rezultat ca precedenta;
  • decizii in conditii de incertitudine ? desi este una dintre cele mai dificile situatii si asta pentru ca managerul nu detine suficiente informatii despre problema in cazuta si nici nu poate determina in mod obiectiv eventualele rezultate, aceasta este des intalnita. In aceste conditii, luarea deciziei se bazeaza pe intuitia si flerul managerului;
  • decizii in conditii de risc ? riscul intervine atunci cand setul de informatii necesare pentru luarea decizilor este incomplet.

A decide inseamna a alege dintr-o multime de solutii si varianate de actiune pe aceea pe care, la momentul respectiv o consideri a fi cea mai potrivita.
Orice decizie implica si un risc si asta pentru ca nu pot fi cunoscuti si controlati toti factorii care pot aparea intr-un proces complex cum este cel de gestionare a unei organizatii.
Succesul sau esecul activitatii de conducere depinde in mare masura de calitatea deciziilor luate. In functie de situatia in care se afla organizatia, managerul poate opta pentru una sau, respectiv cealalta varianta de decizie (cea individuala sau cea de grup). Atunci cand problema cu care se confrunta este una mai simpla, structurata, cu o singura solutie este indicata decizia individuala. In schimb, atunci cand problema este complicata, nestructurata, a carei solutie nu poate fi gasita printr-un algorit logic, indicta este decizia colectiva. In aceasta situatie grupul este capabil sa aduca in discutie o cantitate mai mare de informatii relevante care duc, in mare parte, la eliminarea estimarilor eronate. Problema mojora a managerului modern aflat in aceasta situatie, este capacitatea sa de distingere corecta intre conditiile in care deciziile pot fi luate individual sau supuse unei dezbateri colective.
In procesul de luare a deciziilor este foarte importanta respectarea unui algoritm bine pus la punct care cuprinde: identificarea obiectivului, formularea problemei care deriva din acel obiectiv, culegerea si analiza informatiilor care se refera la problema in cauza, formularea solutiilor posibile, evaluarea validitatii acestora, alegerea uneia dintre solutii (cea pe care managerul o considera a fi optima), comunicarea deciziei si evaluarea rezultatelor obtinute prin aplicarea acesteia.
Exista insa si o capcana in care unii manageri pot cadea atunci cand sunt supusi presiunii si urgentei luarii unei decizii. Ei pot confunda problema cu solutia. Si asta se intampla pentru ca de foarte multe ori ei uita ca in privinta unei probleme trebuie formulate mai intai cateva intrebari si apoi sunt cautate raspunsurile.
Majoritatea managerilor constientizeaza faptul ca deciziile lor vor fi analizate si evaluate de catre superiori, parteneri de afaceri si subalterni si tocmai din acest motiv managerii sunt de cele mai multe ori tensionati in momentul luarii deciziilor dar mai ales in cel al implementarii lor.

Chiar daca deciziile pe care le-a luat de-a lungul timpului s-au dovedit a fi eficiente sau nu, un manager experimentat va invata din cele anterioare, dezvoltandu-si astfel capacitatea de a lua si implementa decizii eficace. Astfel, acordarea de atentie evaluarii duce la transformarea activitatii de rezolvare a unei probleme intr-o activitate dinamica si continua pentru managerii performanti.