Acum 3 ani, cand piata muncii era dominata de candidati in detrimentul companiilor care se luptau cu mobilitatea crescuta a angajatilor, am participat la un
interviu de angajare. Abia absolvisem facultatea, dar aveam deja 3 ani de experienta in munca. Jobul pentru care am fost chemata la interviu mi se potrivea foarte bine si eram increzatoare in sansele mele.
Intalnirea a decurs bine, am raspuns corect la intrebarile de la interviu: “
Vorbeste despre tine”, “
Unde te vezi peste 5 ani?”, “
Care sunt realizarile tale de pana acum?" si asa mai departe. Intervievatorul, o doamna serioasa la 40 de ani, cu un zambet cald si incurajator, ma indemna din priviri sa ma promovez. Dupa ce am trecut si de partea spinoasa a negocierii de salariu, doamna de la resurse umane mi-a prezentat organizatia si birourile. Eram convinsa ca voi primi, fara nicio retinere, locul de munca.
Doar ca nu am primit jobul.
Am fost atat de socata cand am primit telefonul incat aproape ca am urlat: “
Cum adica nu am fost aleasa pentru post?” Raspunsul secretarei a venit sec si fara a fi edificator: “
Din pacate, managerul de resurse umane cu care ati avut interviul considera ca nu va potriviti cu pozitia vacanta.” Astazi stiu ca un asemenea raspuns nu este decat un eufemism pentru “Nu esti ceea ce vrem noi.” Atunci am crezut pur si simplu ca, in vreun fel, abilitatile mele nu se potriveau cu niciun job disponibil din companie.
Nu m-am putut opri sa ma gandesc ce am facut gresit. Mi-am recapitulat in minte de cateva ori intrebarile si raspunsurile de la interviu. Am admis ca au existat anumite puncte unde as fi putut da niste raspunsuri mai bune, mai convingatoare. Totusi, nu puteam sa cred ca doar din acest motiv nu am primit jobul.
Mi-am luat inima in dinti si am decis sa le trimit un e-mail. Am scris un mesaj politicos, dar direct unde spuneam ca imi doresc cu adevarat sa lucrez in companie si ca sunt confuza ca nu am primit oferta si ma intrebam daca imi pot spune de ce am fost respinsa.
Raspunsul a venit destul de repede si m-a luat total prin surprindere. Atunci am invatat ca intrebarea cea mai importanta de la un interviu este aceea care nu este pusa. Si aceasta este: “
Vrei acest loc de munca?”
Doamna de la resurse umane mi-a scris ca m-a placut si a fost impresionata de cunostintele si experienta mea, dar i-am lasat impresia ca doar imi caut un job si nu aveam un interes aparte pentru companie. In plus, nu am pus prea multe intrebari din care sa reiasa ca mi-as dori in mod special acel post in respectiva companie.
STOP! Trebuia sa le spun ca vreau jobul?! De ce m-as prezenta la un interviu pentru un post pe care nu il vreau?! Nu am un interes special pentru companie? Chiar imi petrecusem cateva ore bune ca sa ma documentez. Nu am pus multe intrebari deoarece stiam deja tot ce trebuia sa stiu. De ce nu m-au intrebat ei daca vreau sa lucrez acolo, daca mai aveau vreun dubiu?
M-am gandit ca orice interviu este ca un test: ei pun intrebari, tu raspunzi corect si obtii locul de munca. Dar acum puteai sa treci testul daca puneai intrebari, nu doar daca raspundeai la ele. Aceste intrebari exprima interesul pentru companie si ii convinge ca vrei acel post.
Am obtinut ulterior un loc de munca mai bun decat cel pentru care am dat primul interviu. Insa unul dintre punctele forte a fost tocmai lectia invatata.
Iata cateva dintre intrebarile mele preferate pe care le pun la interviu:
- Ce tip de persoana cautati pentru acest post?
- Puteti sa imi dati cateva detalii despre cine ar fi potrivit si cine nu?
- Puteti sa imi descrieti o zi tipica in companie?
- De cat timp lucrati in companie?
- Daca ar fi sa alegeti un aspect negativ in legatura cu munca in aceasta organizatie, care ar fi?
- Exista vreun motiv pentru care nu m-ati angaja?
Intrebarile directe legate de munca recrutorului in companie iti pot aduce informatii valoroase, la urma urmei, el este tot un angajat. In plus, nu uita sa specifici, de fiecare data, ca iti doresti acel job.
Exista si cateva intrebari care induc idea ca vrei sa lucrezi in organizatie: “
As putea sa ma intalnesc cu cateva dintre persoanele cu care voi lucra?” sau “
Unde sunt cele mai bune locuri unde poti manca in zona?”
Nu uita sa trimiti un e-mail sa multumesti pentru interviu, prin care sa clarifici ca vrei sa obtii acel job. Intr-o lume logica, astfel de lucruri poate ca nu ar functiona. Insa oamenii nu sunt intotdeauna logici.
Comentarii:
foarte bun articolul si la obiect
informatiile sunt de nepretuit
Nu as putea sa spun mai mult decat MULTUMESC pentru acest articol! Alex
nu am reusit inca sa ajung la un interviu pt ca de vreo trei luni tot trimit cv-uri si nu suna nimeni.pardon, au sunat vreo 3-4 reprezentanti ai unor firme de recrutare dar cind mi-au spus ce comisioane au era sa fac infarct.pai de unde sa iau eu sutele de euro pe care le vor ei (inainte,binenteles) daca de 2 luni nu gasesc de munca nici macar ca necalificat?angajatori care nu cer tot felul de comisioane sau taxe (cel putin nu inainte de a incepe munca) nu mai exista?
Da, mi-a placut mult articolul, dar as vrea sa mai adaug, ca uneori poti sa nu fii angajat pe un post anume si din alte motive, nu doar din cauza "lipsei de interes" in a pune intrebari. Acum functioneaza angajarile care au recomandari foarte bune si de ce sa nu zicem pe nume, cine are pile.
Succes la toti!
Din pacate traim niste vremuri teribile,dar mai degraba penibile..si as sublinia ca munca este demnitate si nicidecum caritate!!
foarte bune concluziile! am lucrat destul de mult timp ca si recruiter si mi-am dat seama ca atitudinea face aproape totul(daca este si dublata de experienta necesara postului respectiv)! nimik nu face mai mult decat bucuria unui recrutor ca a gasit(din zeci sau sute de oameni) omul cu atitudinea potrivita si fata de post si ata de compania respectiva! asta arata potentialul acelui candidat!
Foarte interesant articolul, din nefericire in Romania se perefera oamenii cu putina experienta si salarii mici in locur unora care se potrivesc perfect,nu stiu de ce...am patit-o si eu...dar Romania in orice este ceva aparte...mai ales in stupizenia angajatorilor...se mai mra ca nu le merge
Este foarte bun articolul,si chiar ar trebui sa apara mai multe de acest gen.Cei mai multi ne cunoastem meseriile foarte bine,dar cind vine momentul sa stam de vorba cu un manager HR ne poticnim.Articolele de acest gen ne ajuta foarte mult.
O alta intrebare foarte buna ar fi: "Postul este nou creat sau o inlocuire?" .. daca este inlocuire poti afla cat timp a lucrat acolo cel care a plecat, este foarte important. Iar daca afli si motivele plecarii, cu atat mai bine pentru a-ti forma o parere.
Poate exista in acest caz si reversul medaliei : cand pui intrebari despre firma, in limita bunului simt si fara a depasi limitele de confindentialitate, sustii ca iti doresti job-ul si aduci argumente in acest sens , si atunci persoana de la HR nu poate interpreta toate acestea ca gesturi disperate de a atrage atentia si ca job-ul urmarit este la fel ca oricare altul ? Doar stim situatia si realitatea de pe piata fortei de munca ...
Da si nu ! Sunt multe aspecte pe care le cauta angajatorii. Nu cred ca dorinta exprimata de a lucra acolo reprezinta un factor decizional ! Doar ai fost la interviu , nu ? Este clar ca-ti cauti ceva de munca. Plus ca un interviu este destul de apasator asupra candidatului, iar un angajator ar trebui sa stie ca ..psihologic vorbind, candidatul nu poate sa se comporte asa cum o face dupa angajare. E mult mai stresat la interviu, poate avea emotii..etc! Asta nu este un factor care sa afecteze ulterior productivitatea! Parerea mea este ca ...un echilibru este cel mai bine-venit, adica "Vreau jobul, dar nu sunt disperat ". Noi...din pacate, ma refer la Romania nostra minunata, mai avem multe de invatat despre ceea ce inseamna HR si recrutare! Stim 5% si aplica doar 1%! Eu merg pe ideea ca ceilalti te-au placut mai mult si atat ! Refuzul initial trebuia cumva justificat , deci... ce te-ai fi asteptat sa primesti pe mail? Nu ala a fost motivul real, cu siguranta!
Oricum, cert este ca adevarul este undeva la mijloc! Un pic de echilibru nu strica!
Este un articol interesant, un aspect de care trebuie tinut cont si o concluzie interesanta"Omul invata din greseli"
Am invatat sa nu mai aplic la firmele confidentiale caci in spatele lor se ascunde firma fantoma cu angajati pe periada de 2 saptamani fara nici un fel de contract, totusi este un lucru bun ca poti verifica dupa adresa daca doamna de la personal nu vrea sa spuna firma caci spune ca nu da denumirea fiindca este un grup de firme nu este una singura. Afara vopsit gardul si inauntru leopardul!!!!!!!
nu cu mult timp in urma mi s-a intamplat la fel si daca ma gandesc bine a fost aceasi greseala "imi cautam un loc de munca stabil" nicidecum nu prezentam interes pt compania respectiva
defapt sunt interesati toti de o mana de lucru ieftina pe nume (sclavie moderna) sa te jupuiasca de bani inclusiv firmele de plasare cu comisioanele lor de sute de euro in avans si nici macar nu sti pe mana cui ajungi.eu am fost in germania sa lucrez la o familie de romani in restaurant mi-a promis 1200 euro si acolo mi-a dat 500.dumnezeu este sus si vede pe toata lumea.
Foarte bun si interesant acest articol, sunt multe aspecte de luat in seama.
foarte bun, sa fie mai des asemenea intrebari ascunse de la interviuri, multumesc.
misa spus dupa un interviu la o firma mare ca sunt prea bun ptr. postu la care am aplicat......dar din pacate a fost un refuz ff. elegant ....oare pana unde vom merge cu aceste stupizenii..........mentionez ca am o vechime si experienta in munca de 21 ani ...la 40 de ani ai mei..........
Foarte utile sfaturile primite...numai ca din experienta eu nu prea mai cred.
In cazul meu nu intrebarile ascunse m-au facut sa pierd, deoarece argumente cu care sa conving ca-mi doresc postul respectiv, am gasit si am adus, credeti-ma am participat la atatea interviuri incat imi este si teama sa mai aplic, in cazul meu altul a fost si este marele soc.
Poate gasesc pe cineva care sa-mi spuna ce argumente poti gasi atunci cand, la un interviu fiind, dupa ce ti s-a analizat CV-ul, dupa ce te lasa sa vorbesti ca tampitul despre cat de potrivit est pe postul respectiv ti se spune sec:
Aveti prea multa experienta pentru ceea ce cautam noi si teama ne este ca dupa o perioada ne veti parasi pentru o alta firma.
Sigur ca la un astfel de raspuns incerci din rasputeri, mai ales cand iti doresti postul, sa ii convingi ca experienta ta poate fi un plus pentru ei, ti se argumenteaza: -Si apoi noi nu va putem plati conform pregatirii dumneavoastra.
Din CV se vede ca ati fost invatata cu un anumit venit financiar.
SOC, SOC........... nu sti ce sa mai spui, ba mai mult ai trendinta sa devi ironic si sa intrebi:
-Unde naiba scrie in CV-ul tau ce venit ai avut???
E...... dar asta este, traim in Romania si la noi nimic nu se obtine usor, pentru orice trebuie sa ne chinuim.La ultimul interviu la care am fost si la care mi s-au adus toate argumentele de mai sus, credeti-ma ca i-am spus recrutorului ca mi-am dat seama ca pentru a obtine un job, de multe ori este mai bine ca in CV-ul tau sa scrie ca nu ai experienta, ca nu prea stii sa faci mai nimic dar iti doresti foarte mult sa obtii jobul tocmai din aceste motive.
Oricum va urez multa bafta tuturor si SARBATORI FERICITE!
doar ce am fost la un interviu intrebarea de care spuneti nu a fost spusa dar din cele multe persoane la interviu se mai face o selectie astept cu convingere sa mai fiu chemata cu toate ca in braila e ceva supranatural sa mai fi chemat a doua oara pentru ce s-a omis prima data la interviu sunt cam sceptica momentan de regula nu sunt asa, de 3 luni tot trimet cv si nu a sunat decat 1 data telefonul pentru interviu.
si as mai adauga ceva: pentru recruiter faptul ca iti doresti sa ajungi intr-o companie ar trebui sa fie mult mai putin important decat motivul care te indeamna. uneori motivul nu este atat de potrivit pentru companie, ba chiar poate e de preferat un candidat cu pozitie neutra (aparent)
Daca totusi exista iata citeva date despre mine: Sudor co2,posesor autorizatie TUV, (EN 287-1 136 P BW 1.3 P t 15,0 PE ss nb) procedee 135, 136 mig mag ( CO2 sau CORGON), serios, nealcoolic,nefumator, muncitor, adaptabil la orice stil de viata sau de munca,vorbesc engleza mediu,spaniola incepator,disponibil imediat pentru oferta de munca in tara sau strainatate.Am o vechime de peste 12 ani in domeniile naval si petrochimic.Am sudat la constructii de rafinarii, centrale termice, stocatoare de gaze sub presiune, vapoare, componente platforme maritime, etc.Cunosc la nivel avansat sudura(care poate fi testata radiografic sau ultrasonic) cu orice tip de aparatura mig mag,cu sirma plina sau tubulara,pe teava diferite grosimi sau diametre(diametre de la 60 mm la peste 2000 mm,grosimi de la 5 mm la 200 mm),pe tabla, cu suport ceramic,detin cunostinte de lacatuserie, tubulatura, strungarie(diploma). Pot fi gasit la nr tel 0341459160 (fix RDS) sau 0732847983 (mobil vodafone)
Din punctul meu de vedere cel mai aproape de realitate este Catalin Nastase/09-12-2009. Articolul prezinta mai degraba varianta idilica a unui recruiter. Totusi, fiindca interviul este organizat de recruiter, el ar trebui sa fie primul care sa stie, sa fie hotarat ca doar isi face meseria. Cadidatul este cel mai adesea in pozitie de nferioritate(pshihologic, numeric, experienta sau alti factori) in cadrul interviului, iar o vadita superioriate l-ar cam deranja pe recruiter;)
Cat despre raspunsurile de refuz, el uneori increarca sa ofere un raspuns "caldut", dar cel mai adesea este inabil cand este adresat catre o persoana versata/experimentata.
Oricum, candidatul spune in mai multe feluri ca este interesat de acel job, primul pas fiind prezenta la interviu, modul de comportare in cadrul interviului, iar precizarea explicita este mai degraba potrivita pentru un recruiter care "nu vede padurea de copaci".
Daca as fi citit acest articol acum 4 luni ar fi fost ok si pentru mine ,dar mai bine mai tarziu decat nicodata. E foarte bun ,trebuie sa arati ca iti doresti un lucru pentru a convinge
Multe pasaje interesante, dar ce faceti cind lipsa de profesionalism al fimei recrutoare intrece orce limita de bun simti ca si cum cu tot efortul intelectual pe are il depui iti este sortit locul 2.Esti invingator doar pentru tine dar departe de job-ul pe crare ti l-ai fi dorit.
Da foarte bun articolul doar ca eu unul din cei multi pe care a inceput sa-i cuprinda disperarea, nu mai inteleg nimic!Am fost si eu la cateva interviuri dar la unul sg mi-as fii dorit sa reusesc dar culmea ca fiind o companie cu mare renume si international, nici macar nu s-au deranjat sa imi dea un raspuns afirmativ sau negativ......asta dupa ce ca am discutat la interviu cu cel putin 2 persoane fiecare pe ramura lui....si mentionez ca daca maine trebuia sa incep eram 100% calificata fara sa mai depuna ei eforturi sa ma curseze 1 luna, asta era si una din intrebari la interviu daca sunt de acord sa fac o luna pregatire la firma mama din alta localitate...asa ca iata au trecut de atunci 3 luni....si nu am nici macar un beep...de la domnii angajatori...asta e bataie de joc pe toate planurile...Sarbatori Fericite totusi la toata lumea!
In primul rand dl Valentin Motocea: cred ca visati si traiti in alta lume. Daca v-ati duce la unul din targurile de job-uri CICA pentru tineri o sa vedeti ca se cere o experienta aberanta sa stiti de aia multi raman cu buza umflata si companiile se mira ca vai ce putini candidati eligibili...pai frate la 20 de ani ce experienta sa ai????Ei vor si fac si experienta...pai daca te bagi la una gen Poli...ce timp mai ai de munca???In loc sa isi ia angajati care ar putea fi instruiti de companie in sine si zic eu ar fi mult mai eficienti, ei prefera sa ii lase pe dinafara si sa se aleaga pana la urma cu vreo pila a directorului si asa mai departe, care evident nu face 2 lei.
In al doilea rand Dna sau Dra Soporan ...pai cand ei iti prezinta o oferta de genul"aa da programul este de la 8 la 9 si sambata pana la 2 si salariu 10 milioane"...pentru ce sa mai prezinti interes pentru companie??Si oricum eu nu stiu cati ar fi interesati de companie in sine!!! adica de ce sa ma intereseze pe mine ca acea companie scoate pe zi sute de mii de euro iar eu sau 2-300 de euro???Adica ar insemna sa ma intereseze de banii care intra in contul sefului si implicit de sef...de ce???Pe mine ma intereseaza persoana mea oricat de egoist ar suna. Fiindca nu compania aceea ma iubeste nu compania aia este langa mine cand mi-e rau si asa mai departe. Ar fi multe argumente dar mi-ar lua prea mult.IN plus ar mai fi de zis ca oricum la noi companiile sunt conduse de niste avari care isi trateaza angajatii ca pe sclavi si nu ii intereseaza de viata lor...pe mine de ce m-ar interesa de a lor care oricum e de mii de ori mai buna ca a mea. Eu mi-am dat interesul pentru firma de unde am fost data afara insa at cand am vazut ca nu sunt apreciata am inceput sa ma port si eu ca ei si concluzia...am iritat-o pe amanta sefului care era evident o sefa mai mica si am fost data afara pe motiv ca nu ne potrivim...asta dupa un an. SI din pacate nu am putut apela la ITM deoarece era o clauza trecuta in contractul de drepturi de autor care le dadea dreptul sa imi dea un sut in fund oricand fara justificari...asa ca asta a fost. Si din mai eu nu mai muncesc, aplicand de atunci la sute de job-uri insa neprimind NICI MACAR UN TELEFON!!Oricum din experienta proprie dnele de la resurse umane sunt de vina in 80% din cazurile in care nu esti contactat fiindca prefera sa stea pe mess sau sa vb la telefon in loc sa sorteze cv-urile pe care le-au primit.....
un mesaj care valoreaza cat greutatea lap top ului in aur. multumesc mult. am aplicat si eu cam in aceleasi conditii si istoricul este aproape identic. ati reusit sa ma luminati. inca o data mii de multumiri !!
Am uitat sa mentionez sa nu se inteleaga gresit : la partea cu "cea companie scoate pe zi sute de mii de euro iar eu sau 2-300 de euro" evident ca ma refeream pe luna:)) nu pe zi.