Sigur. Oricand putem compara 2 lucruri care seamana cat de cat. Ce avem de castigat, ce invatam si ce ne ajuta la creionarea unei cariere in ambele cazuri?
La stat: Programul este super flexibil dar este ucigator pentru neuroni: faptul ca programul incepe la 8:00 si se termina la 15:55 nu e nici pe departe un time management eficient, ci diminuarea importantei activitatilor. Avantajele sunt mari insa: timp pentru activitati personale, pentru citit, pentru eventuale cursuri/masterate/doctorate, etc. Plus internet...
La patron: Programul incepe la ora fixa, insa se termina la o ora variabila (in general dupa cele 8 ore din contract). Astfel viata personala poate avea de suferit. Telefoane de partenerul de viata vor avea ca tema: “iar sedinta, cand vii acasa”, “nu am mai iesit de nu stiu cand in oras”... asta in cazul in care programul dumneavoastra este lejer. Acasa va mai ramane timp doar pentru stiri, o discutie cu familia si cam atat. Zi dupa zi. Insa pe de alta parte: seful vede , ofera laude. Puteti extinde timpul in care va acoperiti eficient sarcinile, invatati multe - va caliti in lupta cu stresul.
La stat: Pot trece zile, saptamani, luni pana cand proiectul dumneavoastra trece de pe un birou pe altul. Dupa care intervalul de timp se poate dubla pana cand cineva il va deschide. Asta nu implica si faptul ca va intelege ce contine proiectul respectiv. Cu toate acestea munca la stat e o scoala fantastica pentru manevrarea relatiilor interpersonale, driblarea organigramei, intelegerea modului in care personalitatea isi pune amprenta asupra job-ului si invers.
La patron: Rezultatele ar fi trebuit sa vina ieri, daca se poate! La 150%. Ritm infernal, mentinerea acelorasi standarde zi de zi, lucruri care poate va depasesc cateodata dar va este teama sa spuneti. Invatati insa semnificatia eficientei si a organizarii personale. Calitatea muncii este rasplatita de parton de cele mai multe ori.
La stat: Puteti avea ghinionul sa nimeriti intr-un birou de "telenoveliste". Probabil marea majoritate a celor care lucreaza sau au lucrat la stat au trecut printr-o astfel de experienta. Probabil ca face parte din fisa postului. Cine a mai nascut si de ce, cine s-a mai despartit de cine, cine a inselat pe cine, etc. Daca supravietuiti intr-un astfel de mediu, cand va veti muta la patron nici un client nu vi se va parea nesuferit, dificil, imposibil, etc.
La patron: Lupta pentru putere poate depasi umanul. Prietenul si colegul dumneavoastra de incredere tocmai “v-a lucrat” si seful e profund nemultumit. Toata lumea transpira in jur, nu sta nimeni la povesti. Iar cand iesiti la bere tot despre sef si clienti vorbiti. Partea buna este ca la negocierea salariului se merge individual, nu tot biroul. Si rezultatele tot individual sunt evaluate. Asa ca branza chiar e pe bani aici.
La stat: Salariul e mic. E foarte mic. E cel mai mic. Insa si grijile sunt mai putine. Lasand gluma la o parte, sunt alte lucruri pe care le obtineti fara sa urmariti neaparat salariul: experienta, relatii, putere de a indura.
La patron: Salariul e ... e.... e asa cum il negociati. Cu toate acestea colegul X este platit de doua ori mai bine si lucreaza de doua ori mai putin decat dumneavoastra. E mult mai eficient sa vedeti salariul ca pe indicatorul calitatii muncii. Daca veti fi mai bun in ceea ce faceti, veti castiga mai bine. In firma de acum, in alta, sau poate in a dumneavoastra, cine stie?
Munca la stat are parti bune si mai putin bune, ca si cea de la "privat". Depinde numai de dumneavoastra daca veti profita de locul de munca pe care il aveti pentru ca puteti transforma orice experienta intr-o ocazie de invatare.
Publicat de Dan Piroi la data de 10 martie 2003
