Cred ca nu e nici o greseala cand se afirma ca in Romania postdecembrista exista foarte putine publicatii economice care sa nu trateze problematica somajului. Este foarte adevarat ca la varsta de 25-30 de ani, acest aspect nu deranjeaza decat cel mult din perspectiva fiscalitatii foarte mari pe care acest fenomen (ca si multi altii) o genereaza. Ce te faci insa daca spectrul somajului apare la varsta de 40-45 de ani ? Ati observat, cu siguranta, ca din zece anunturi cuprinzand oferte de munca, noua au specificat foarte clar conditia privitoare la limita de varsta... Nu doresc sa discut acum echitatea acestei practici (care in multe tari civilizate face obiectul unor rasunatoare procese impotriva discriminarii) insa putem incerca sa identificam impreuna sansele pe care o persoana trecuta de 40 de ani le (mai) are in a-si gasi un job.

Sfaturi pe tema aceasta s-au dat si se tot dau...Insasi guvernele de dupa 1989 au incercat sa insaileze politici de reconversie sociala pentru persoanele defavorizate la inchiderea unor companii energofage. Este foarte adevarat ca politicile macroeconomice de reconversie profesionala au un pronuntat caracter pasiv (ele sunt de natura sa sprijine - de fapt, sa suporte - consumul persoanelor defavorizate) in loc sa cuprinda macar un minim de componenta activa (investitii in reorientare profesionala, catalizator - sau cel putin, suport - in schimbarea mentalitatii, etc.). Astfel, aproape orice s-ar spune pe aceasta tema risca sa fie ori pauper, ori perimat. Ce nu s-a tratat aproape deloc in cadrul sutelor de articole scrise pe tema reintegrarii profesionale este atitudinea proactiva a subiectilor; s-a tot vorbit de schimbarea de mentalitate atat la nivel national, cat si la nivel de categorii sociale, insa "cum se face" aceasta schimbare de mentalitate nu spune nimeni...

Poate ca ne-am obisnuit de prea mult timp sa ni se dea sau poate, pur si simplu, de prea multa vreme nu ne-am pus intrebarea "de ce" (producem ceea ce producem, executam nu-stiu-ce operatie, mergem la serviciu). Realitatile crunte in care se zbate majoritatea salariatilor romani ne indrituiesc sa concluzionam ca si intr-un caz si in celalalt am gresit. Aceste doua abordari ("a astepta sa capatam" si "a munci, nu a gandi") s-au dovedit a fi perdante...continuam sa le practicam pe scara larga nu ca o inertie la schimbare ci mai degraba ca urmare a unei lipse de alternative ... Intrebati majoritatea angajatilor de unde-si primesc salariul si o sa va raspunda ca de la serviciul contabilitate...clientul nu a fost si probabil nu va fi prea curand in centrul atentiei furnizorului de produse / servicii. Asta poate si din cauza ca nu se prea stie cine / ce este Clientul.

Ganditi-va ca din perspectiva unui proces de angajare, compania angajatoare poate fi asimilata din punctul dumneavoastra de vedere cu un client care va beneficia de anumite servicii din partea dvs. (respectiv forta de munca). Asadar, asa cum oamenii de vanzari isi pregatesc metode de abordare / prezentare cat mai tentante, si dvs. ar trebui sa va concentrati asupra propriei prezentari. Faptul ca sunteti trecut de o anumita varsta nu va impiedica sa obtineti un interviu atata vreme cat va puteti prezenta profesional cu ajutorul CV-ului (de obicei refuzul intervine dupa interviu). In cadrul unui interviu, aveti marea oportunitate sa va prezentati cel mai puternic atu al dvs.: Experienta. Ganditi-va ca aceasta caracteristica nu este specifica tocmai persoanelor tinere cu care concurati. Ele beneficiaza insa de o putere de munca net superioara (cel putin biologic vorbind) cat si de un bagaj de cunostinte teoretice mai proaspat (si poate tocmai de aceea, mai bogat). Dvs. puteti insa reliefa abilitatile dobandite pe parcursul intregii cariere (abilitati care, din nefericire, nu se prea dezvolta in sistemul romanesc de invatamant).

Si un ultim aspect: tocmai datorita concurentei despre care discutam mai sus, incetati sa asteptati sa vi se dea, luptati pentru a castiga ceea ce meritati.

SUCCES !

Adrian Ciocodan
General Manager

SMARTBOX - Active Learning Experiences

Publicat de Adrian Ciocodan la data de 10 martie 2003