Unul dintre criteriile de evaluare cu rol hotarator la interviuri este integritatea morala. Toti avem capacitatea de a discerne intre bine si rau si ni se pare normal sa ni se dea dreptate atunci cand consideram ca o avem. Insa de multe ori uitam ca nu avem toti aceleasi valori. Si ce se intampla atunci cand criteriile tale morale intra in conflict cu cele ale angajatorului? Exista vreo metoda de a iesi cu bine dintr-o astfel de situatie?

Seriozitate, sinceritate, transparenta, implicare, responsabilitate, empatie sau corectitudine sunt doar cateva din cerintele ce se gasesc in orice oferta de munca. Aspectele ce tin de caracter sunt esentiale in procesul de recrutare. Se cauta persoane de incredere, oameni corecti, cinstiti si responsabili. Integritatea si dezvoltarea ei tine si de maturizarea intelectuala, fiind o competenta relevanta pentru activitatea profesionala.

Pentru a intelege mai bine cam cum pot fi doua pareri, despre acelasi lucru, diferite, un exemplu binecunoscut este dat copiilor atunci cand sunt rugati sa judece cine este mai "rau", un baiat care sparge accidental cateva cesti sau un baiat care sparge o singura ceasca, in timp ce incearca sa fure dulceata din dulap. Raspunsul pare usor de intuit. Intentiile negative sunt mai grave decat greseala. Insa in mediul profesional se intampla adesea sa cunoastem persoane "bine intentionate", care, sub umbrela protectoare a principiului "orientarii catre rezultate" diferentiaza intre persoane doar dupa numarul de "cesti sparte", scapand din vedere alte aspecte relevante.

Batalia intre standarde si obligatii, impulsuri, intre ce este "drept" si "nedrept", asa cum sunt ele reprezentate de sanctiunile si inhibitiile morale existente in cultura organizationala a unei companii, poate da mari batai de cap in a intelege ceea ce este impotriva standardelor morale cu care venim de-acasa.

Cei 7 ani de-acasa

Fiecare are o notiune despre ceea ce este bine si decent in functie de tipul de comportament moral cu care au fost obisnuiti de catre proprii parinti. Constiinta morala vegheaza asupra a ceea ce este rau. Ea intercepteaza si cenzureaza impulsurile imorale, interiorizarea regulilor si interdictiilor, initial impuse de parinti, dar ulterior adaptate de catre copil sub forma autodisciplinei independente de aprobarea sau nemultumirea parintilor. Aceasta buna crestere de-acasa are ca rezultat formarea unor standarde morale. Orice incalcare a lor are ca rezultat sentimentele de vinovatie si anxietate.

Luand in considerare aceste lucruri putem anticipa ca un individ responsabil si cu o constiinta morala bine conturata, cu principii juste si bine fundamentate va trai sentimente de vinovatie sau anxietate mai intense intr-o situatie care implica o dilema morala, fiind prin urmare mai putin inclinat spre incalcarea regulilor. Va avea tendinta sa-si sustina credintele prin fapte, prin luare de atitudine si implicare in diferite situatii. De asemenea va avea tendinta sa se framante in luarea unei decizii si sa si-o asume. O persoana care, dinpotriva, nu are o constiinta morala bine conturata, va manifesta tendinta de a fugi, de a lasa deciziile si responsabilitatile pe seama altcuiva.

Mai exista si o alta fata a problemei. Se tine mult seama de comportamentul observabil. Adica se vede ce faci mai mult decat ce gandesti. In business, conteaza abilitatea individului de a se comporta intr-o maniera morala sau de a se abtine de la incalcarea regulilor, cand este tentat sa o faca, chiar si atunci cand nu e nimeni de fata, adica atunci cand lipseste instanta de control sau cenzura, reprezetata de conducere sau sefii directi. Un angajat este valoros cand munceste cu acelasi simt de raspundere si in lipsa sefilor. Insa, un amanunt important pentru cariera sa, este ca sefii sa afle acest lucru.

Puterea exemplului

De ce este pana la urma comportamentul moral atat de valoros? Care sunt aspectele in care acesta isi gaseste o utilitate, si care sunt cerintele sale? Dupa cum se stie una dintre modalitatile de a invata comportamentul moral este reprezentata de observarea si atingerea modelelor care se comporta intr-o maniera morala. In principal cei care aspira la statutul de mentor trebuie sa tina cont de acest lucru, dar si managerii pe orice pozitie. Nu poti cere subordonatilor sa se implice cu mai mult sarg si seriozitate in munca decat esti tu insuti capabil sa o faci.

De asemenea in procesul de selectie candidatul este expus la situatii care ii solicita discernamantul, receptivitatea si abilitatea de a invata si de a se dezvolta impreuna cu ceilalti, a fi model sau de a se lasa modelat, toate acestea adaptate la specificul postului, companiei si industriei din care face parte.

Aprecierea corecta si coerenta

O alta aplicatie in care isi gasesc utilitatea aceste principii de crestere si dezvoltare a oamenilor, de invatare a ceea ce e bine si ce nu e bine, este proiectarea sistemului de masurare a performantei care este integrat coerent in sistemul de bonusare sau penalizare. O structurare coerenta, corecta si transparenta a acestui sistem, contribuie esential la difuzarea valorilor-cheie ale organizatiei, la maturizarea si dezvoltarea membrilor ei si la atingerea performantei de top. Oamenii incep sa inteleaga nuantat conceptul de performanta, li se insufla valoarea promovarii performantei pe criterii juste, cinstite, corecte, obiective si cuantificabile. De asemenea, managementul performantei ii ajuta sa se cunoasca mai bine, sa-si cunoasca punctele tari, dar si nevoile de dezvoltare, si sa-si corijeze stilul personal de lucru.

Pana la urma, tinand cont ca valorile de adevar si de dreptate difera de la o persoana la alta intelegem ca seful sau colegul nostru nu este mai bun sau mai rau doar pentru ca are alte valori morale. Cheia intelegerii si rezolvarii conflictelor bazate pe sisteme diferite de valori sta tocmai in capacitatea de a detecta chiar de la inceput care sunt acestea. Adica pur si simplu trebuie sa iti alegi compania pentru care vrei sa lucrezi analizand bine cultura organizationala si valorile pe care se bazeaza.