Nu cred ca se poate pune problema in termeni de "a cui e vina" intr-o problema atat de complexa cum este motivatia personalului. Motivatia este un concept despre care s-a scris inca de la aparitia stiintelor umane. Rand pe rand, psihologi, sociologi, oameni de arta sau economisti au incercat sa alcatuiasca o lista exhaustiva care sa cuprinda toti factorii ce determina satisfactia in munca. Rezultatul ? Pe langa puzderia de teorii motivationale (fiecare contribuind in propriul fel la dezvoltarea managementului echipelor, s-a ajuns la concluzia ca diferiti factori afecteaza oamenii in mod diferit. In plus, motivatia fiecaruia variaza, de regula, in functie de circumstantele individuale si de situatia in care se gaseste la un moment dat.

In literatura de specialitate se pot identifica doua seturi de factori de motivare - unii care genereaza sentimente pozitive referitoare la postul ocupat si altii care induc sentimente si, deci, reactii negative.

Principalii factori de insatisfactie sunt considerati urmatorii:

- politica, administrarea si managementul companiei;
- procedurile de control;
- relatiile interumane;
- statutul individual pe care il confera o anumita pozitie in companie;
- venitul salariatului (salariul si alte avantaje materiale);
- siguranta postului;
- impactul serviciului asupra vietii personale (timp liber versus timp ocupat).

Cu toate acestea, absenta acestor motive de insatisfactie nu este suficienta pentru a cauza satisfactie profesionala, mai ales ca factorii de satisfactie sunt cu totul deosebiti (de cei ce provoaca reactii negative in cadrul organizatiei):

- realizarea profesionala (dimensiune psihologic interioara);
- recunoasterea realizarii profesionale (dimensiune sociala);
- nivelul de raspundere conferit de natura postului;
- posibilitatile de promovare (managementul carierei);
- munca interesanta;
- posibilitatea dezvoltarii personale (autoperfectionarea).

Tocmai de aceea, posturile trebuie structurate in mod realist astfel incat sa se tina seama si de nevoile motivationale ale angajatului. In mod ideal, salariatul si postul sun reciproc adecvati, astfel incat individul isi satisface propriile nevoi motivationale atunci cand indeplineste atributiile postului (cliseu inregistrat in limbajul curent sub forma: "interesele firmei si ale angajatului trebuie sa fie aceleasi"). Acest lucru se poate realiza fie in timpul procesului de recrutare, fie prin modificarea structurala a posturilor existente, fie pe ambele cai.

Termenii folositi in acest sens sunt:

Extinderea postului (expansiunea postului) prin:

- cresterea numarului de atributii aferente postului;
- cresterea nivelului de raspundere;
- pe ambele cai;

Imbogatirea postului, indica faptul ca nivelul de raspundere asociat unui post a fost majorat prin:

- modificarea structurii raspunderilor;
- adaugarea unor noi nivele de raspundere;
- pe ambele cai;

Rotatia posturilor, apare atunci cand gama de atributii este schimbata, ceea ce ofera individului ocazia unei mai mari varietati a sarcinilor, dar fara o crestere a nivelului de raspundere.

Adrian Ciocodan
General Manager

SMARTBOX - Active Learning Experiences

Publicat de Adrian Ciocodan la data de 10 martie 2003