Daca v-ati imaginat vreodata ca relatiile de munca ar putea fi "automatizate" si exilate pe un taram impersonal, probabil ca nu sunteti singurul. Tensiunile care apar la locul de munca pot face uneori serviciul insuportabil, iar formalizarea fortata a legaturilor cu sefii, subordonatii sau colegii poate parea "salvatoare". Totusi, acest lucru nu este fezabil si nici ca reprezinta solutia adecvata pentru rezolvarea problemelor si optimizarea interactiunii umane.
Oricat de retras ar fi un individ, impulsul sau de a dezvolta relatii sociale pornind de la cele profesionale este adeseori mai puternic. In genere, aceasta este o atitudine pozitiva, profitabila pentru toti, deoarece o echipa functioneaza mai usor si mai eficient daca intre membrii acesteia exista un liant social. Cu toate acestea, rezultatul poate fi uneori opus. Relatiile sociale "cresc" din discutii si preocupari altele decat cele profesionale. Acestea, cel putin teoretic, se supun unor reguli clare, enuntate in procedurile interne sau promovate de cultura organizationala. Sportul, hobby-urile, politica sau religia sunt teme care pot suda si diviza, deopotriva. Ele pot fi expresia convingerilor sau a idealurilor intime ale fiecarui individ, in apararea carora acesta va ridica tonul.

Personalitati si... stiluri

Problemele pe care un individ le poate genera direct sau indirect la serviciu variaza in importanta si intensitate. Unele pot avea cauze vechi, care tin de tipul de educatie primita sau de cercul de prieteni frecventat, in timp ce altele pot fi, intr-adevar, rezultatul unor intentii ostile. Cu toate acestea, judecatile categorice si excluderea "vinovatului" din grup sunt un raspuns care evidentiaza propria slabiciune si care nu contribuie la rezolvarea chestiunii de fond.

Probabil ca cea mai comuna plangere pe care o auzim referitoare la colegii de serviciu este ca unii dintre ei ne coplesesc cu problemele lor personale. O discutie banala, care nu parea sa anunte nimic spectaculos, poate deveni un chin pentru interlocutor, atunci cand aceasta se transforma intr-o sedinta de terapie. Frustrarile personale, nemultumirile profesionale sau, pur si simplu, obsesia unuia dintre colegi de a vorbi in permanenta despre sine, sunt cateva din ingredientele care condimenteaza aceast chin. Odata cronicizat, chinul devine un cosmar. Acesta este cu atat mai neplacut, cu cat tine un angajat de la indeplinirea activitatilor profesionale. Cazul poate deveni mai serios atunci cand un angajat incearca sa confiste managerul departamentului in care lucreaza sau chiar pe cel al departamentului de resurse umane. Desi cel mai experimentat in dialogul cu ceilalti, cel din urma este si cel mai expus pericolului de a cadea constient in capcana intinsa de un astfel de angajat, tocmai datorita "deformatiei profesionale". In biroul departamentului de resurse umane nu trebuie sa se afle, insa, canapeaua terapeutului.

Bineinteles, la serviciu pot aparea si frictiuni mai serioase, cauzate de violenta verbala sau de atitudine a unui angajat sau altuia. Si aici exista grade diferite, care impun metode de investigatie si abordari diferite. "Exploziile" de nervi, desi sunt cele mai intense, se pot rezolva relativ usor. Cunoasterea cauzelor si eliminarea lor, comunicarea deschisa cu persoana nemultumita pot ameliora si, in final, inlatura astfel de manifestari. Ele pot fi cauzate de un amestec de "compusi instabili", dintre care programul prelungit, lucrul in weekend, lipsa aprecierii din partea sefului sau efortul sisific (lipsa "luminii de la capatul tunelului") sunt cei mai volatili. Acestia pot explica de ce colegul de birou, un tip foarte linistit de altfel, a tipat la tine sau chiar te-a amenintat, ca urmare a unui conflict minor aparut la meciul de fotbal de saptamana trecuta.

Pentru ca gesturile pozitive sunt mai greu de remarcat sau, in orice caz, sunt mai greu de retinut comparativ cu cele negative, nu strica niciodata putina "promovare" pentru cele dintai. Umorul poate juca un rol decisiv in aceasta piesa, deoarece rasul destinde, inlatura stresul la locul de munca, ridica moralul, coalizeaza colegii in fata inamicului comun sau sudeaza echipa pentru o cauza mai buna. In doze acceptabile, poate chiar sa elimine senzatia de oboseala cronica. Si aici, insa, echilibrul este esential. Umorul are un efect pozitiv atunci cand glumele sunt amuzante si gustate de (aproape) toti. Cand ironia este utilizata pentru a transmite un mesaj ofensator sau care poate fi usor perceput astfel, ea ajuta mai degraba "partea intunecata", iar efectele nu vor intarzia sa apara. Pentru a evita astfel de situatii, putin autocontrol si ceva modestie (nu oricine este un Jerry Seinfeld) sunt de un real folos.

Cazurile cel mai greu gestionabile implica o atitudine constant violenta din partea unui coleg, sef sau subordonat. Desi in Romania agresiunile la locul de munca nu iau, de obicei, forme extreme, ele nu sunt mai putin frustrante pentru cei care le suporta. Un sef care tipa la angajati si utilizeaza apelative intilnate mai degraba in atlasul de zoologie, un coleg care raspunde la sugestii cu invective si "promisiuni" sau un subordonat care "sapa" cu perseverenta autoritatea propriului sef sunt tot atatea moduri de manifestare a violentei la locul de munca. Situatiile cele mai grave in care agresivitatea se manifesta implica discriminarea (pe baza de gen, orientare sexuala sau etnie) si hartuirea sexuala. Acestea sunt sanctionate nu doar de regulamentele interne ale companiilor, ci si de lege.
Desi o regula de baza in crearea si gestionarea unui mediu de lucru placut si in acelasi timp eficient presupune delimitarea problemelor personale de cele profesionale, adoptarea unei strategii "simple" nu este suficienta pentru a obtine efectele dorite. Rolul specialistului in Resurse Umane, dar si al managerului departamentului este decisiv in identificarea si tratarea sincopelor care pot aparea in relatiile interumane la serviciu.